Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel - Herăstrău

Deniile

Denia (din slavonul vdenia “veghere, priveghere”) este o formă specială de slujbă de priveghere (priveghi) din Postul Paştelui. Spre deosebire de privegheri, care se ţin numai în mănăstiri, în noaptea din ajunul marilor sărbători ale întregului an liturgic, deniile se săvârşesc atât în bisericile de mănăstire, cât şi în cele de mir, în două dintre săptămânile Postului Mare: în săptămâna a cincea, în zilele de miercuri şi vineri, şi în săptămâna ultimă, a şaptea (Săptămâna Patimilor), zilnic, din Duminica Floriilor până în Vinerea Mare.

Iarăşi spre deosebire de privegheri (care includ vecernia, litia şi utrenia), deniile cuprind exclusiv slujba de utrenie a zilei următoare (denia de luni se săvârşeşte duminica, cea de marţi – lunea etc.). De aici şi definiţia care li se dă cel mai frecvent, de utrenii săvârşite în seara din ajun. Denia se deosebeşte însă de o utrenie din zilele obişnuite (de rând) prin câteva cântări specifice („Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind…“, „Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa…“, „Când slăviţii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de arginţi bolnăvindu-se, s-a întunecat…“).

Cele mai importante şi cu cea mai mare afluenţă a credincioşilor sunt deniile din Joia Mare (denia mică) şi Vinerea Mare (denia mare), când creştinii ţin să stea alături de Mântuitorul, în pătimirile Sale, aşa cum I-au stat alături Fecioara Maria şi Apostolul Ioan, şi să-L însoţească, simbolic, în mormânt, trecând pe sub Sfântul Epitaf.

După tipic, deniile de luni-vineri încep la miezul nopţii (ceasul al şaptelea, atunci când este aşteptat Mirele). Regula se aplică însă numai în mănăstiri. Oficierea din bisericile de mir, începând cu primul ceas din noapte (ora 18) constituie o excepţie, explicabilă prin neputinţa credincioşilor din lume de a petrece mare parte din noapte în priveghere. În Vinerea Mare, denia (care este mai lungă decât celelalte) poate începe şi în mănăstiri mai devreme (în ceasul al doilea al nopţii, adică ora 19).

Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea Domnului, este cinstită nu printr-o priveghere în ajun, ca toate celelalte praznice (chiar şi cele împărăteşti), ci prin nu mai puţin de şase privegheri speciale – deniile din Săptămâna Mare.

Alexandru Ciolan

Înapoi la listă