Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel - Herăstrău

Părintele Teofil Părăian despre Canonul cel Mare

– Părinte Teofil, Postul Mare este răstimpul în care omul este chemat să se cerceteze pe sine mai mult decât altădată, să se apropie mai mult de Dumnezeu. Pentru aceasta Biserica noastră Ortodoxă ne întâmpină cu slujbe mai multe şi mai lungi, dintre acestea Canonul cel Mare are un loc deosebit. Ce este, de fapt, Canonul cel Mare?

– Canonul cel Mare este un canon mare, cel mai mare canon din toate canoanele câte sunt în rânduiala Bisericii noastre, prin lungimea lui, prin bogăţia lui, prin alcătuirile din care este compus. Canoanele Bisericii noastre, canoanele de slujbă, sunt alcătuiri care au în general opt cântări numărate ca nouă, pentru că una lipseşte de obicei, şi anume cântarea a doua. Canonul cel Mare are şi cântarea a doua. De altfel în Triod sunt mai multe canoane care au toate cele nouă cântări. Nu este vorba de o singură cântare, ci e vorba de alcătuiri din mai multe ziceri care împreună formează ceea ce numim noi o cântare, cântarea întâia, cântarea a doua, cântarea a treia s.a.m.d. Canonul cel Mare are multe alcătuiri de felul acesta aparţinând fiecărei cântări şi de pe urma faptului că este lung se numeşte Canonul cel Mare. De fapt, ce înseamnă canon în acest înţeles, înseamnă îndreptare, nu înseamnă chinuire, un canon în care te chinui ca să realizezi ceva sau te chinui pentru că ai făcut ceva rău, ci este vorba de un îndreptar, de un mijloc de îmbunătăţire sufletească, de ceva care te ajută să te faci din rău bun sau să fii preocupat de îmbunătăţire. Acesta e rostul tuturor canoanelor de slujbă, de exemplu, Canonul de pocăinţă care este o rânduială pentru credincioşi în general, pentru rugăciunea particulară, e acelaşi lucru, adică o rânduială de rugăciune prin care îţi propui să nu mai fii rău dacă ai fost rău sau dacă eşti bun, să fii şi mai bun, să fii mai angajat într-o viaţă superioară. Canonul cel Mare, de fapt, ca şi celelalte canoane, nu are atât importanţă când îl realizăm, de exemplu miercuri seara din săptămăna a cincea a postului. Spus o singură dată pe an nu are mare importanţă, însă importanţa lui este în conţinutul lui, în ceea ce se poate realiza prin conţinutul lui şi de aceea e important să îl avem la îndemână şi să îl studiem, să-l aprofundăm, să ni-l impropriem prin învăţarea anumitor ziceri din cuprinsul canonului, să ne orientăm după conţinutul lui. Aşa că eu aş recomanda să fim cu mai multă luare aminte nu numai la vremea când se face, pentru că atunci fiind o mulţime de idei, ideile urmează una pe alta şi am putea zice că într-un fel se desfiinţează una pe alta. Trecem de la o alcătuire la altă alcătuire, cea de la care am trecut o uităm, cea la care suntem o avem în vedere, dar după ea urmează alta şi alta şi aşa că acolo sunt, poate, sute de idei care sunt în folosul nostru, dar care nu sunt lucrătoare în viaţa noastră pentru că nu ne rămân. Ne rămâne doar ideea că am participat la un canon lung, la un canon mare, la un canon care e mare nu numai prin lungime ci e mare şi prin profunzime. E un sentiment de copleşire. Suntem prea mici pentru un canon aşa de mare.

– Părinte Teofil, ce ne propune Canonul cel Mare pentru viaţa noastră?

– Scurt vorbind, să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii, să nu mai fim răi, ci să fim buni, să ne pară rău de răutăţile noastre şi să adăugăm lucruri bune în viaţa noastră.

– Părinte, vă rugăm să ne tâlcuiţi înţelesul stihirii următoare din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanu: „Fie mie scăldătoare sângele cel din coasta Ta, totodată şi băutură şi apa iertării ce a izvorât, ca să mă curăţesc cu amândouă ungându-mă şi bând şi ca o ungere şi o băutură, cuvintele tale cele de viaţă“.

– În această alcătuire vorbim cu Domnul nostru Iisus Hristos care, pe Cruce fiind, a fost străpuns cu suliţa după ce şi-a dat duhul, după ce a murit pe Cruce şi din coasta Lui a curs sânge şi apă, ne mărturiseşte Sfânta Evanghelie (In. 19, 34). La această apă şi la acest sânge, care a curs din coasta Mântuitorului, se referă alcătuitorul acestei stihiri, acestei ziceri, şi spune în rugăciune către Mântuitorul: să-mi fie şi mie sângele curs din coasta ta, mijloc de iertare a păcatelor, să-mi fie şi mie apa care a curs o dată cu sângele din coasta ta mijloc de îmbunătăţire, să beau sângele tău şi să mă ung, să mă spăl cu apa ta, să-mi fie scăldătoare, să mă facă curat sângele şi apa din coasta ta, să mă facă curat ca iertat şi să mă facă curat de orice întinăciune. Ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Lui care este Cuvântul lui Dumnezeu, să ne fie nouă cuvintele Lui folositoare pentru mântuirea sufletelor noastre, care de fapt, e bine să ştim, înseamnă mai ales curăţire, mai ales îmbunătăţire sufletească. Când zicem mântuire la asta să ne gândim în mod special: să fim îmbunătăţiţi, să fim iertaţi de greşeli, de păcate şi să fim curaţi şi să fim mai buni decât am fost atunci când am făcut cele rele pentru care cerem iertare.

– Canonul este lung şi cere din partea nostră nu numai multă răbdare ci şi multă atenţie. Exemplele şi pildele din Vechiul şi Noul Testament precum şi analiza profundă a sufletului căzut sunt privite de mulţi dintre credincioşi ca ceva puţin depăşit de timpul în care trăim. Cum trebuie înţeles textul Canonului şi mai ales mesajul, îndemnul cuprins în el, de fiecare dintre noi?

– Numai cei care sunt puţin credincioşi pot să facă aprecieri negative faţă de ceva atât de înalt şi atât de însemnat. Sigur că cineva care nu este obişnuit cu slujbe lungi, cineva care nu este interesat de îmbunătăţire prin sfintele slujbe, cineva care ar vrea ca înaintarea lui să se realizeze cumva de la sine, acela poate să coboare şi cele înalte şi să le micşoreze din măreţia lor, dar cineva care îşi dă seama de importanţa acestor lucruri şi de ajutorul pe care îl poate avea din aceste exemple, din exemplul celor din Vechiul Testament care i-au slujit lui Dumnezeu: să fii primitor de străini ca Avraam, să fii răbdător ca Iov, să fii ostenitor ca Iacob pentru împlinirea dorinţelor pe care le ai, să fii postitor ca Moise ca să poţi primi legea lui Dumnezeu sau să poţi aprecia pozitiv legea lui Dumnezeu, toate lucrurile acestea sunt lucruri de mare însemnătate şi pe care noi, credincioşii adevăraţi, le preţuim, iar credincioşii cei cu puţină credinţă le defaimă sau le neglijează.

Interviu realizat de Sabin Vodă la Mănăstirea Brâncoveanu, 7 martie 1998

Înapoi la listă